Din categoria"O lectura plăcută!"

"În intimitatea secolului 19¨ de Ioana Pârvulescu...un eseu aflat la jumătatea drumului dintre roman şi document,o călătorie în atmosfera celei de-a doua jumătăţi a secolului 19.
Ioana Pârvulescu,drept autoare impersonală pe parcursul a 18 capitole,iar subiectivă,pe parcursul celui din urmă,pune în scenă personaje ale epocii,decorul principal al cărţii fiind reprezentat de Bucureşti.
Cartea cuprinde 4 mari capitole,structurate inegal.
În cea dintâi parte,¨UNDE¨,autoarea impersonală prezintă o capitală cu un centru privilegiat,cu mahalale îngrozitoare,labirinte de străzi înguste,o murdărie de nedescris,impusă de problema canalizării.
Bucureşti,oraş ce zvâcneşte de animaţie şi veselie,¨cea mai amuzantă capitală din Europa¨,ilustrează prin intermediul societăţii,trăsături de moravuri,curioase în ochii occidentalilor.
Astfel,scopul cărţii este de a trezi la viată un fel de eroi cunoscuţi/anonimi,iar odată cu ei,să-i aducă pe cititorii contemporani in intimitatea uimitorului secol 19,secolul electricităţii,al idealurilor,al discreţiei,¨secolul pudic¨,optimist,romantic,secolul¨voinţei de a schimba lumea¨.
Printre privilegiile capitalei,concerte(de neuitat cel al lui Sarasate),spectacole de teatru,prăvălii cu delicatese,baluri şi festivităţi,gazetele ţineau la curent societatea cu ultimele evenimente:furturi,crime,divorţuri.
În cea de-a doua jumătate a secolului 19,pe când România devenea regat,iar doctorul Carol Davila constata o stare de dezastru,de ruină,de foamete,principele Carol I accepta misiunea de reorganizare a ţării.
În a doua parte a cărţii,¨CINE¨,Ioana Pârvulescu prezintă prin diferite exemple :revoluţionarul C .A.Rosetti,tipograful Petre Ispiresu,o personalitate publică:Titu Maiorescu,incredibilul Carol Davila,bărbaţi care inspirau forţă la toate vârstele,cei care respectau protocolul convenţiilor sociale,bărbaţi cu barbă şi mustăţi,cu costume şi fracuri,ce aveau 3 trăsături distincte:bărbaţi,români,progresişti.Lista poate continua cu savanţi,profesori,diplomaţi români,oameni care pentru a împlini un ideal naţional şi-au transformat curajul în inconştienţă,hotărârea în încăpăţânare.
Tot în această parte,sunt aduse-n discuţie femeile,pentru care,în vremea respectivă căsătoria era mai depreţ decât dragostea,cu condiţia existenţei respectului.
Femei cu rochii până-n pământ,cu cravată de mătase cu fundă-n treflă,cu pălării din paie,manuşi din mătase,cu nelipsitele corsete,¨rozalbe şi stralucitoare¨,defineau modelul feminin al secolului 19,secol în care au jucat 5 roluri secundare: de mame,soţii,muze,fiice şi surori ,dar şi roluri episodice:amante,servitoare,"fiice ale plăcerii".
Imaginea femeii secolului 19 s-a aflat în continuă schimbare,femeile se supuneau tatălui si soţului, nu aveau voie să devină avocate,judecătoare,critici literari etc.
Femei precum Mary Grant (soţia lui C.A.Rosetti),Elena Negri,Paulina Lucasievici(soţia maturului Alecsandri),Sevastiţa(soţia lui Petre Ispirescu),Clara(soţia lui Titu Maiorescu),Zinea(soţia lui Dinicu Golescu),Ana Racoviţă(căsătorită Davila),nume ale unor persoane cu tărie de caracter,unele dintre ele,mame ideale,întruchipează imagini ale României.
În cea de-a treia parte a cărţii,¨CE şi CUM¨,Ioana Pârvulescu face o retrospectivă a vieţii sociale a secolului 19,ce citeau oamenii vremii,"cărţi de cultură galantă",gazete,erau atraşi de mitologia greacă,de operele lui Jules Verne,de creaţiile lui Shakespeare;literatura pătrundea pe două căi:cartea proaspăt tipărită şi foiletoane pline de amoruri interzise.În ziarele vremii,"Timpul","Adevărul",revista "Convorbiri literare"ş.a. sunt publicate creaţiile marilor autori români: Creangă,Eminescu,Slavici etc.
De asemenea sunt infăţişate fapte particulare,ziua de 10 mai,proclamarea regelui Carol I,parade,fanfare,înghesuială,vestita bătaie cu flori;15 iunie,moartea lui Eminescu.
Secolul 19,definit drept secol al discreţiei,aduce în discuţie jurnale,scrisori"ascunse-n plic",dând astfel o strălucire specială genului epistolar.
Alte aspecte punctate sunt reprezentate de progresul tehnicii,românii anului 1865 verificau legile cosmice citind romane,iar pentru oamenii serioşi de la Primărie,luna era un obiect de iluminat gratuit şi avantajos.
În 1883 se înfiinţează prima linie telefonică la Bucureşti,dar telefonul nu era o afacere,ci"un lux prost,o curată belea".
Şi totuşi progresul însuşi era creierul secolului 19,el avea o latură terifiantă,dar românii înlocuiesc nevoia de miracol cu bucuria explicaţiilor ştiinţifice.
În cele din urmă,viaţa de zi cu zi avea savoare şi măreţie,secolul 19 rămânând secolul naţiunilor,al tuberculozei,secolul electric şi al poştalioanelor,pentru români,secolul romantic şi activ,al paşoptiştilor şi al junimiştilor.
Generaţiile secolului 19 au definit mozaicul societăţii româneşti,prin constraste,prin idealuri.
Eroii secolului 19 au crezut în viitor,iar mamele lor...mamele lor au crezut în Dumnezeu.